Henri Coandă

Henri Coandă s-a născut la 7 iunie 1886, în Bucureşti, într-o familie cu ascendenţi care ajung până la Tudor Vladimirescu şi Iancu Jianu. A urmat şcoala primară şi apoi Liceul “Sfântul Sava”, unde a făcut numai trei clase. În anul 1900 s-a înscris la Liceul Militar din Iaşi, pe care l-a absolvit în 1903, ca şef de promoţie. A urmat apoi Şcoala Militară de Artilerie din Bucureşti, devenind ofiţer de artilerie în 1905. Atras de ştiinţele tehnice şi-a perfecţionat cunoştinţele studiind mecanica la Technische Hochschule din Charlottenburg, urmând apoi cursurile Universităţii din Liege şi ale Institutului de Electrotehnică din Montefiori. În continuare se înscrie la Şcoala superioară de aeronautică şi construcţii, nou înfiinţată la Paris, al cărei absolvent devine în anul 1910, ca şef al primei promoţii de ingineri aeronautici.

Cu sprijinul inginerului Gustave Eiffel şi savantului Paul Painlevé, care l-au ajutat să obţină aprobările necesare, Henri Coandă a efectuat experimentele aerodinamice prealabile şi a construit în atelierul de carosaj al lui Joachim Caproni primul avion cu propulsie reactivă, un avion cu reacţie, fără elice, numit convenţional Coandă-1910 pe care l-a prezentat la al doilea Salon internaţional aeronautic de la Paris în anul 1910.

Între 1911-1914 Henri Coandă a lucrat ca director tehnic la Uzinele de aviaţie din Bristol, Anglia şi a construit avioane cu elice de mare performanţă, de concepţie proprie. În următorii ani se întoarce în Franţa, unde a construit un avion de recunoaştere 1916 foarte apreciat în epocă, prima sanie-automobil propulsată de un motor cu reacţie, primul tren aerodinamic din lume şi altele. În 1934 obţine un brevet de invenţie francez pentru “Procedeu şi dispozitiv pentru devierea unui curent de fluid ce pătrunde într-un alt fluid”, care se referă la fenomenul numit astăzi “Efectul Coandă”, constând în devierea unui jet de fluid care curge de-a lungul unui perete convex, fenomen observat prima oară de el în 1910, cu prilejul probării motorului cu care era echipat avionul său cu reacţie. Această descoperire l-a condus la importante cercetări aplicative privind hipersustentaţia aerodinelor, realizarea unor atenuatoare de sunet şi altele.

Henri Coandă revine definitiv în ţară în anul 1969 ca director al Institutului de creaţie ştiinţifică şi tehnică (INCREST), iar în anul următor, 1970, devine membru al Academiei Române. Henri Coandă moare la Bucureşti, pe data de 25 noiembrie 1972, la vârsta de 86 de ani.

Invenţii şi descoperiri

  • Dispozitiv pentru măsurători de portanţă şi rezistenţă la deplasarea în aer a diferitelor tipuri de suprafeţe portante (profile de aripă) cu posibilitatea înregistrării valorilor pe diagrame pentru posibilitatea comparaţiei şi stabilirii profilului ideal. Dispozitivul era montat pe un vagon în faţa unei locomotive, iar experimenţele se desfăşurau în mişcare, la o viteză de 90 km/h, pe linia Paris-Saint Quentin. Ulterior a putut face aceste determinări folosind un tunel de vânt cu fum, şi o cameră fotografică specială, de concepţie proprie. Datorită acestor experimente a stabilit un profil de aripă funcţional pentru viitoarele sale aparate de zbor.
  • 1911: În Reims, Henri Coandă prezintă un aparat de zbor cu două motoare cuplate ce acţionau o singură elice.
  • 1911-1914: În calitatea sa de director tehnic al Uzinelor Bristol, Henri Coandă proiectează mai multe aparate de zbor “clasice” (cu elice) cunoscute sub numele de Bristol-Coandă. În 1912 unul dintre ele câştigă premiul întâi la Concursul internaţional al aviaţiei militare din Anglia.
  • 1914-1918: Henri Coandă lucrează la “Saint-Chamond” şi “SIA-Delaunay-Belleville” din Saint Denis. În această perioadă proiectează trei tipuri de aeronave, dintre care cel mai cunoscut este Coandă-1916, cu două elici apropiate de coada aparatului. Coandă-1916 este asemănător cu avionul de transport Caravelle, la proiectarea căruia de fapt a şi participat. A inventat un nou material de construcţie, beton-lemnul, folosit pentru decoraţiuni (de exemplu la Palatul culturii din Iaşi, ridicat în 1926, decorat în totalitate cu materialul lui H. Coandă).
  • 1926: În România, Henri Coandă pune la punct un dispozitiv de detecţie a lichidelor în sol, acesta fiind folosit în prospectarea petroliferă.
  • În Golful Persic inventatorul român construieşte un rezervor din beton subacvatic pentru depozitarea petrolului.
  • Efectul Coandă. Primele observaţii le face cu ocazia studierii primului avion cu reacţie din lume, Coandă 1910. După ce avionul decola, Henri Coandă observă că flăcările şi gazul incandescent ieşite din reactoare tindeau a rămâne pe lângă fuzelaj. Abia după peste 20 de ani de studii ale lui şi altor savanţi, inginerul român a formulat principiul din spatele aşa-numitului efect Coandă, numit astfel de profesorul Albert Metral.

    Avionul cu reactie al lui Coanda (realizat în 1910)